O bucurie a sufletului

Si din nou plang… de bucurie plang cum ochii văd lumina lunii, lumina soarelui si a lumii !!

Doamne ce bucurie sa fiu vie, ce bucurie sa fiu aici, ce bucurie sa scriu aici cu o imensa energie ce palpaie prin corpul meu !

Doar magic e putin spus, doar feeric e putin spus… E mult mai mult decat ar vedea mintea, e mult mai mult decat ar intelege trupul, e mult mai mult decat atat.

Sunt Vie si pot sa simt, sa văd, sa pipai, sa imbratisez si sa iubesc în acelas timp odata. Ce tare mi-aș dori s-atingeti acesta stare interioara care sa va înalte si ridice pe culmile vietii vesnice. Suntem aici, suntem acum, si ce dar minunat este sa fim deschisi si sa ne privim în fata, în ochi si sa ne spunem- te recunosc- te văd- si te stiu de undeva!!!!

Ce dar minunat este sa traim aici si acum si doar sa permitem ca tot ce e mai sfand din noi sa se reverse asupra noastră si asupra Mamei noastre Pamant, cu recunostinta darului ei de a ne gazdui în a experimenta o viață – vacanta, așa privită de cei din cosmos.

Atât de greu poate fi sa ne deschidem mintea, sa permitem Tatalui ceresc sa ne indrume pe calea prpusa inainte de aveni la Întrupare?!

Îmi palpaie darul Mamei în inima.

Îmi palpaie darul Tatalui prin vene

Îmi palpaie darul de a iesi la suprafata si a impartasi cu altii.

îmi palpaie gatul de a comunica si a integra cunoasterea.

Imi palpaie sufletul de a va îmbratisa pe toti- toti Unu suntem.

e Bucuria dintr-o camera a sufletului meu -Ra

LoRa