Tu cum practici Recunoștința ?

Recunoștință fără recunoaștere este ca un răsărit de soare nevăzut. Un dar prețios care nu și-a găsit lumina în conștiința.

𝐑𝐞𝐜𝐮𝐧𝐨𝐬̦𝐭𝐢𝐧𝐭̦𝐚 fără recunoaștere, te ține pe loc și-n așteptări. Fără să simți că te schimbă, te face mai încrezător, rămâne a fi o simplă afirmație a ceva ce este în jurul tău fără să-ți fie de ajutor.

𝐑𝐞𝐜𝐮𝐧𝐨𝐚𝐬̦𝐭𝐞𝐫𝐞𝐚 unui lucru, situație, om, care te îmbunătățește, împuternicește și crește încrederea, activează energia recunoștinței, adevărată energie ce-ți ridică vibrația.

𝐑𝐞𝐜𝐮𝐧𝐨𝐚𝐬̦𝐭𝐞𝐫𝐞𝐚 și 𝐑𝐞𝐜𝐮𝐧𝐨𝐬̦𝐭𝐢𝐧𝐭̦𝐚 sunt două aspecte interconectate ale experienței umane!

Recunoașterea implică conștientizarea sau observarea unui lucru, situație sau calitate. Aceasta poate fi legată de percepții, realizări sau aspecte ale vieții.

Pe de altă parte, recunoștința este o emoție sau un sentiment profund de apreciere și mulțumire. În contextul legăturii dintre ele, recunoașterea poate fi pasul inițial în conștientizarea lucrurilor pentru care ești recunoscător. Prin recunoaștere, îți îndrepți atenția către aspectele pozitive din viața ta, ceea ce poate alimenta apoi sentimentul de recunoștință.

Recunoaște [ atât minusul cat și plusul ] când vrei să înțelegi recunoștință !!

Ecuația recunoștinței care poate face sens cuiva.

Recunoștința + lipsa recunoașterii = apreciez, mulțumesc pentru efort/intențiile tale, dar nu știu cu ce ma ajută.

Recunoașterea + lipsa recunoștinței = te plătesc, îți dau ceva la schimb, fără mulțumire.

În esență, recunoașterea deschide calea pentru recunoștință, întrucât devii conștient de lucrurile valoroase și apoi experimentezi sentimentul de recunoștință față de ele.

În adâncul recunoașterii se află sămânța recunoștinței, iar atunci când le îmbini, vei descoperi o grădină a inimii tale înflorind cu recunoștință pentru fiecare răsărit și apus al vieții tale!