Rețeta succesului este izvorul personal.

Viața nu are o rețetă. Fiece ființă își descoperă propria sa rețetă. Viața are un Desing atât de complex, încât tind să cred că ar fi mai ușor să descoperi propria rețeta, propriul izvor, decât să riști a te indentifica cu rețeta altuia, sau folosești picături din izvorul altuia.

Sunt adepta principiului de a învață lumea să pescuiască în schimb de a pune peștele gata pe masă. E valabil și pentru relațiile apropiate. Aducând “peștele” gata prins, există riscul de a primi o respingere din partea celui căruia îi este adus peștele. Și pot fi chiar din mai multe motive; că nu-i place cum e peștele, că nu i s-a adus când vrea el, sau și mai profund nu-l vrea sau chiar nici nu-l vede.

“Peștele ” poate fi orice lucru, faptă care “credem” noi (una e să credem, și alta e să știm dacă îi este potrivit își vrea acel lucru) ce ajută celor din jurul nostru.

Or, “peștele” fiind bucăți din tine, pungi cu apă din izvorul tău energetic.

Astfel ne putem trezi uneori în față cu respingerea celorlalți care aparent credem că îi ajutăm, sau cel puțin așa ne-am dori să fie. Respingerea însă, are și ea tălcul ei. Nu ființa este respinsă defapt, ci fapta, lucrul, rețeta care este prezentată spre a fi urmată.

Rețetele sunt cele mai utile atâta timp cât le prezintă propriul Maestru, căci el nu doar transmite pașii, ci te și îndruma cum să-i faci. Când îi ceri rețeta el te va provoca s-o descoperi pe a ta. Știind astfel că contribuie mai mult la schimbarea ta decât cu o simpla rețetă cum să ajungi la punctul dorit.

Aparent, uneori pare o intenție bună, dorința de a ajuta și a pune la dispoziție un lucru gata prelucrat, însă, dacă avem așteptări că va fi primit și apreciat, e posibil să ne ciocnim cu dezamăgiri. Utilitatea și importanța unui ajutor e atunci când dăruiești din tine fără așteptări, sau, te implici și ghidezi persoana a-și descoperi propriul său izvor nesecat. Aceasta e vea mai utilă contribuție pe care o putem face celor din jurul nostru.

Uneori și eu mă pot trezi cu așteptări, însă e important că sesizez și stopez a-mi dezvolta frustrări, astfel la următoarea dată sunt și mai vigilentă și atentă cu ce intenție merg să prezint un lucru.

Când facem ceva fără așteptări ne plasăm direct în centru ființei, acolo unde bucuria și iubirea e la ea acasă. Din esența proprie, direct de la izvorul lăuntric, de unde curge continu acea stare de Pace și Iubire . Aici așteptări nu există, ci doar un izvor continu a darului de sine din sursa de unde vine. Aici mintea e detașată și permite a curge prin ea, deschizând obloanele templului de a se extinde și împărtăși starea inimii.

Odată ajunși aici, Inima vorbește prin minte, și tot ce spui, gândești, faci se contopește, penetrează cu ceea din ce ești cu adevărat tu. Ești Unu cu tot ceea ce este și Esența ta vorbește prin tine.

Când inima vorbește – inimi atinge.

Aici e cel mai sigur loc al ființei, căci de aici dezactivezi toate gândurile limitative ale minții. Îți descătușezi sufletul a se manifesta în toată splendoarea Sa. Ești farul ce luminează în întuneric, și toți cei ce rezonează, aleg și vor să strălucească vor veni după rețetă.

Atunci înțelegi că e mai ușor și mai util să le prezinți instrumentele, puncte de repere cum să ajungă la esența lor, de A Fi ei înșiși, decât să oferi bucăți ce par a fi relevante, uitând că ele uneori pot a fi irelevante pentru alții.

E mai util să-i ghidezi cum să ajungă la propriul izvor lăuntric de unde-și pot potoli setea de cunoaștere, în schimbul a da apă în pungă care dacă nu-i cultivată e doar o risipă.

Un alt motiv pentru care sunt adepta de a învăța pescuitul, cunoașterii propriului izvor este acela că se creeză independența în ceilalți în schimbul dependenții de a veni zilnic la izvor altuia după apă/cunoaștere. Astfel se generează și liberatatea manifestării, și încrederea în propria ființa și multe alte bucurii care cu siguranță se întorc înapoi la cel ce le-a oferit.

Odată descoperit izvorul tău începi a prinde rădăcini, propriile tale rădăcini ce reprezintă puterea ta, tu devenind copacul vieții tale, pe care nu-l răstoarnă opiniile altora care trec ca vântul, nu fuge după apa altuia căci știe că cerul, universul e sursa sa eternă.

Unica sursă e sursa universului care și-a pus seminția, esența în fiecare din noi.

Să ne iubim propriile Esențe!!!

Dăruirea din iubire e și atunci când cineva dăruiește pur și simplu, arătându-ți parte din sufletul tău care “credeai “ că îți lipsește.

Isa

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.