Gândirea pozitivă fiind înțeleasă diferit, duce spre căi diferite. Unii interpretează gândirea pozitivă ca o speranța de care să se agațe zâmbind mereu crezând că vor atrage lucruri pozitive. Nu, nu va fi așa, aia e doar o mască, că va veni ceva bun…Va veni doar ceea ce simte sufletul, și sub masca minții de zâmbet se ascunde ignoranța propriei realități. E nevoie de curaj să acceptăm propria realitate, căci greu recunoaștem că am putut greși. Ne place să avem mereu dreptatea la noi. Dar oare o dreptate unică oare există …? sau doar adevarul propriu care fiecare îl are În sinea sa și când este se face simțit nu are nevoie de demonstrație, căci vibrația lui atrage oameni ce vibrează cu acelaș adevăr , pentru că conțin și aceeași energie. Și asta e total diferit de „pozitiv” și atragerea lucrurilor pozitive. Fiecare atrage ceea ce emite și simte dincolo de măști, da, poate atrage aceeași oameni cu aceleași măști , căci asta emit, și pe asta vor rezonează.

Optimismul – pentru mine e o atitudine de a privi partea constructivă a lucrurilor spre o cale mai potrivită, mai benefică de a izbuti. Să ne amintim că uneori ce e benefic nu întodeauna și place minții raționale.

Ca o paranteză; Egoul atât de mult batjocorit este mintea inferioară , rațiunea limitată și confortabilă cu atât cât poate ea pe momment și în place să stea în bula sa confortabilă. E parte din noi, nu avem cum să ne ignorăm o parte din noi, da, nu-i cea mai strălucitoare parte , dar prin transformarea sa devenim mai puternici, ignoranța egoului stagnează creșterea. E mai util să știm că este ca parte din noi și să îi ignorăm acțiunile care ne îndeamnă sau nu îndeamnă să le facem, nu să-l ignorăm pe el ca parte din noi. A nu se confunda egoul cu aragonța, sunt doua lucruri diverse.

Optimismul e atitudinea prin observarea și acceptarea a realității așa cum este ea și găsirea unei căi benefice dintr-o anumită situație a propriei stări și a tuturor celor implicați în anumite situații sau și relații .

LoRa