A afirmat cineva vreodată că a trecut prin judecata de apoi…? Sau mai degrabă , e o convingere, credință înrădăcinată în subconștientul colectiv, ce se transmite din generație în generație.O frică implimentată colectiv, ce convine pentru controlarea maselor de oameni.

Trăiește omul o viață cu frica că va fi judecat, fără a îngădui măcar un minut a cuteza aceste cutume , căci se observă un paradox , acolo unde se spune:-„fie-vă frică de judecata de apoi ” se și mai spune :- „Domnul vă iubește și nu vă vrea nici bolnavi , nici săraci și nici neputincioși ” .

Ce frumos ar fi ca omul să înțeleagă că unica „judecată de apoi” este judecata care și-o face el singur , de apoi după gânduri , vorbe sau acțiunile sale. Cea mai crudă judecată este propria judecată asupra a ceea ce ai reușit sau nu ai reușit a gândi, face sau spune.

Judecând în exterior , defapt ,nu judecă pe celălalt , ci mai degrabă ascunde propria neâncredere și neputință ,(unde nimeni pe lumea asta nu zise că există om perfect) aparent evitând propria judecată, care mai apoi devin frustrare, apoi ajunge a se limita, și mai apoi autosabota. – Acest soi de apoi este „judecata de apoi” , judecată care fi bine ca omul să-i perceapă și înteleagă importantă și să-i modeleze cursul pe cât reușește în decursul vieții. În loc să mențină frica de o judecată neafirmată de cineva vreodată.

Judecând propria sa persoană, propriile fapte, vorbe , gânduri tot acolo ajunge, la frustrări și autosabotări. Aparent pare a autoeducație . Dar oare autoeducația se face prin comparație și competiție ? Oare nu e mai bine acceptarea că suntem toți elevi în scoala vieții, și fiecare are propriile sale ritmuri de a înțelege propriile sale lecții . Și viața e dată a fi trăită în iubire, înțelegere , propriul confort , bucurie, armonie, echilibru și coerența dintre ele .

Dizolvați judecata:

–Nu poți ști dacă făceai lucrurile din trecut altfel, se obținea alte rezultate mai bune.

– Nu poți ști ce trăiește celălat om , de se află în acea situație , sau , ce lecții are de învățat , și le poate învață numai fiind în acele , condiții sau împrejurări .

Cea mai mare răbdare este răbdarea în relația cu tine însuți .